Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Cluj/Cluj-Napoca/400091/ Str. Universității nr 7-9
România
Rector acad. Ioan Aurel Pop
+4 0743 123 903
paul.remes@ubbcluj.ro
Ansamblul folcloric studenţesc Mugurelul al Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca a fost înfiinţat în anul 1969 de prof. Ioan Uţiu, prima componenţă a ansamblului fiind exclusiv formată din studenţi de la Facultatea de Educaţie Fizică. Coregrafia era semnată de prof. Ioan Uţiu iar orchestra, formată din studenţi ai Conservatorului de Muzică ”Gheorghe Dima”, era condusă de acordionistul Gheorghe Mureşan.
Din anul 1971 ansamblul începe să se impună în cadrul festivalurilor studenţeşti, ajungând ca în 1974 să câştige pentru prima oară Marele Premiu al Festivalului Artei si Creatiei Studentesti, secţiunea de folclor. Au urmat zeci şi sute de spectacole pe scenele ţării, dar şi în străinătate.
Ca la toate ansamblurile studenţeşti şi la ansamblul Mugurelul tinereţea este o garanţie a calităţii spectacolelor sale ce motivează în parte succesele avute în cele peste 40 de turnee efectuate pe trei continente şi a numeroaselor diplome şi trofee.
În cei 49 de ani de când fiinţează, ansamblul a avut şapte instructori de dansuri şi zece dirijori. Directorul Clubului Universităţii a fost timp de 45 de ani profesorul Alexandru Braşoveanu.
In prezent coordonarea artistică şi coregrafia este asigurată de profesorul-coregraf Paul – Alexandru Remeş alături de soţia sa profesor-coregraf Alina Remeş
Dintre muzicienii ansamblului se remarcă violoniştii Paul Morar, Raluca şi Georgiana Pintzoi (Duo Regal), Doru Andrei Coman, Andrei Pintea, Ştefan Ioanovici – un veteran al ansamblului, acordeonistul Alexandru Coman, taragotiştii Mihai Stan, Vasile Cătinean.
Dansatorii au în circa 50 de dansuri tradiţionale provenind din toate zonele folclorice ale ţării: Valea Someşului, Câmpia Transilvaniei, Bihor, Oaş, Codru, Podişul Secaşelor, Tîrnave, Făgăraş, Banat, Moldova, Oltenia, Maramureş, iar instrumentiştii cunosc un număr impresionant de melodii din tezaurul nostru folcloric. Interpretarea fidelă – ca la Hora satului a faimoaselor dansuri româneşti şi a pieselor cântate, adeveresc întru totul caracteristicile creaţiei tradiţionale româneşti. Cele mai complexe dansuri pe care le execută dansatorii sunt cele din Câmpia Transilvaniei (loc. Tritenii de Jos jud. Cluj – Purtata, Fecioreasca cu fată, Târnăveana, Cioarsa, Învârtita în două laturi şi Hărţag şi loc. Fărău jud. Alba – Haidăul, De purtat de pe Mureş, Datul fetei pe sub mână, De ponturi cu fată, Mureşană, şi Hategană. Se întâlnesc aici ritmurile: binar, sincopat şi asimetric ce produc pe verticală o adevărată poliritmie iar pe orizontală o nebănuită polimetrie. Se joacă după melodii interpretate de clasicul Trio transilvan: vioară, contră şi contrabas, dansatorii dialogând prin strigături pe diferite teme cum ar fi despre joc. Momentele de virtuozitate constau în dansurile fecioreşti. Feciorii bat cizma întrecându-se între ei, pentru ca la sfârşit, fiecare să-şi ia fata pe care o învârte nebuneşte din plăcere încântând privirile spectatorilor. Se naşte o aşa numită euforie artistică. La aceasta frumuseţe coregrafică contribuie şi cromatica impresionantă a costumelor populare de sărbatoare pe care le poartă dansatorii şi în care sunt imprimate toate culorile pământului.
Toate acestea alcătuiesc un veritabil document etnografic ce demonstrează în mare parte vitalitatea poporului român.